sâmbătă, 1 noiembrie 2014

raw vegan – lapte amărui


Laptele….
Obişnuinţă a copilăriei care ne stăpâneşte şi la maturitate. Bună sau rea, această obişnuinţă de a bea lapte trebuie canalizată pe variante sănătoase. Spun aceasta pentru că, citind cu ani în urma prestigioasa carte a dr. T. Colin Campbell „Studiul China”, am renunţat la toate produsele din lapte. La acea vreme, acum 6 ani, consumam lactate, dar nici un fel de carne. Oricum, nu prea eram fan lapte, dar brânzeturile de acceptam, iar unele le adoram chiar.
Şi cum se pot găsi înlocuitori mentali la toate, s-a găsit şi pentru produsele lactate. Şi când spun mentali, mă refer doar la aspectul produsului finit, căci gustul şi efectul este cu totul altul.
Sunt multitudine de reţete de preparat laptele din seminţe, nuci, soia, fiecare aducând câte un ingredient pentru adaos de culoare, gust, dar şi sănătate.
Cu laptele vegetal obţinut din seminţe, nuci, soia, etc., lapte care poate fi preparat de fiecare acasă, poţi face prăjituri, creme, budinci, fără deosebire de laptele cu proteină animală.
Am să mă opresc acum la un lapte pe care îl prepar destul de des, pentru că îmi place, iar proprietăţile lui curative şi de întreţinere nu sunt deloc de neglijat.

„Cunoscut si sub numele de aluna amara, miezul samburelui de caisa, care ramane dupa strivirea invelisului dur, este folosit din timpuri stravechi pe post de medicament. In medicina chineza, semintele amarui de cais, cu mirosul lor caracteristic, de migdala, sunt un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronsita, emfizemul sau tusea cronica. De asemenea, era si este folosit pentru mentinerea tineretii biologice. Se spunea ca cinci samburi administrati zilnic adauga tot atatea zile de sanatate si fericire la viata celui care ii consuma. Studiile moderne, la randul lor, confirma extraordinarele proprietati medicinale ale samburilor de caisa, care se pare ca le intrec si pe cele ale caisei propriu-zise.” Sursa: Formula As 


Sâmburii de caise, sau aluna amară,  sunt cei mai bogaţi în vitamina B17, cărei i se mai spune amigdalină sau laetrile, duşmanul declarat al cancerului de orice fel.
Ingrediente:
½ cană sâmburi de caise
1 lingură seminţe de susan (pentru calciul său!)
1 linguriţă sirop agave (opţional)
2-3 curmale fără sâmburi
un vârf sare roz de Himalaya
1 cana de apă plată/izvor

Opţiuni: 1 linguriţă praf de carob (roşcove)

Pune sâmburii de caise şi seminţele de susan la hidratat (separat) 8-10 ore.
La hidrat 5-6 ore trebuie să pui şi curmalele uscate, asta, mai ales,  pentru o mai bună prelucrare.
După hidratare, curăţă de coajă sâmburii de caise (nu este obligatoriu), apoi răstoarnă-i împreună cu seminţele de susan, şi ele hidratate, în bolul unui blender. Adaugă curmalele, siropul de agave  si sarea. Pentru fluidizare, adaugă apa în care au hidratat curmalele, dar să nu fie prea multă pentru că, pentru început, trebuie mixat bine până obţii o cremă destul de compactă pentru a se mixa cât mai bine toată compoziţia. După ce ai obţinut o  compoziţie fină, adaugă apă plată/ de izvor.
Asta este varianta pe care eu o agreez pentru că nu arunc pulpa seminţelor.
Dacă doreşti varianta mai light, atunci poţi strecura toată această compoziţie, iar pulpa rămasă o poţi folosi la crochete sau biscuiţi. Oricare variantă vei alege, cu siguranţă vei fi în câştig: gust divin şi sănătatea asigurată. Pentru culoare, gust şi întreţinere, poţi adăuga o linguriţă praf de roşcove care se găseşte la toate magazinele naturiste.
 



Chiar dacă este uşor amărui, are un gust misterios, care te cucereşte fără tăgadă alături de un parfum divin de cais, semn că este un dar nepreţuit al zeilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu